PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., scr. prelaz. Vezi definitia »

obráz (obráji), s. m. – 1. Individ, persoană. – 2. Față, figură. – 3. Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței. – 4. Rang, categorie. – 5. Importanță, considerație, influență. – 6. Îndrăzneală, cutezanță, vioiciune. – 7. Aplomb, nerușire, impertinență. – Var. (1, pl.) obraze. Megl. ubraz. Sl. obrazu (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Conev 88), cf. bg., sb., cr. obraz. De uz general (ALR, I, 22). – Der. obrază, s. f. (ochelari de cal); obrăzar, s. n. (mască; văl cu care se acoperă fața morților); obraznic, adj. (insolent, impertinent, nerușinat), cu suf. -nic (Bogrea, Dacor., III, 416; Spitzer, Dacor., IV, 563-8) sau din sl. obraziniku (Graur, Rom., LIII, 384); obrăznici, vb. (a certa, a dojeni; refl., a se face obraznic); obrăznicie, s. f. (insolență, aroganță, impertinență, prostie); obrăznicesc, adj. (impertinent); obrăznicește, adv. (în mod nerușinat); obrăzui (var. obrăzi), vb. (înv., a înfățișa), cf. sl. obraziti „a forma”; neobrăzare, s. f. (nerușinare); neobrăzat, adj. (nerușinat); preobrăzi (var. probăzi, (îm)probozi, pobrozi), vb. (a certa, a dojeni), înv. și Mold.; (Pre)obrajenie (var. Pobre(a)jeni, Bobre(a)jeni), s. f. (Schimbarea la față), din sl. preobrazenije „schimbarea la față”; obrazovanie, s. f. (înv., orînduire), din rus. obrazovanije, sec. XIX. Vezi definitia »

ceapráz (ceaprázuri), s. n. – 1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar). Vezi definitia »

BIOGÁZ (‹ fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze conținînd în cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compuși organici (ex. celuloză, uree, pectine etc.) de către microorganismele anaerobe. 2. Combustibil obținut printr-un proces de fermentație dirijată a biomasei, avînd puterea calorică de 19.000-25.000 kJ/Nm³. Vezi definitia »

forobráz adj. și s.m. (reg.) (om) care face multe pozne; obraznic, impertinent, insolent. Vezi definitia »