Definita cuvantului izvor
izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izvor
OSPECIÓR, ospeciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. -ior. Vezi definitia »
DELIMITATÓR, -OÁRE adj. Delimitativ. [Cf. fr. délimitateur]. Vezi definitia »
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. Vezi definitia »
CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor. Vezi definitia »
TELEINDICATÓR s. n. aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. (< fr. téléindicateur) Vezi definitia »