ARNĂÚT², arnăuți, s. m. Soldat mercenar (albanez) recrutat de domnii fanarioți; p. ext servitor înarmat, ținut de boieri, mai ales pentru paza personală. ♦ Poteraș. – Tc. arnaut. Vezi definitia »

FIZIOTERAPEÚT s. m. specialist în fizioterapie. (< fizioterapie) Vezi definitia »

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). V. așterne. Vezi definitia »

AVÚT², -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. – V. avea. Vezi definitia »

Caut definiție pentru acest cuvînt.Este utilizat la art.1 al Deciziei nr.194/09.07.07/MONITORUL OFICIAL NR. 465 din 11 iulie 2007, emisă de Primul-ministru. Cu deosebit respect,M.Stanca Vezi definitia »