VEHÍCUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum. Vezi definitia »

Primul cuvant trimis de io, Catalin, pentru a testa noua structura a tabelelor. Vezi definitia »

PREAMBÚL s. n. 1. parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, lucrări muzicale etc.; exordiu. ◊ ceea ce constituie partea premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. introducere la o lege, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive. (< fr. préambule) Vezi definitia »

Șervetul utilizat de către ospătar la prezentarea sticlei de vin și servirea vinului, în unele restaurante. Vezi definitia »

a fura startul expr. (în sport) a porni într-o cursă atletică etc. înainte de semnalul oficial care anunță începutul acesteia. Vezi definitia »