PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială: pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală. Vezi definitia »

LITORÉTĂ s.f. Autocar deschis, folosit pe litoralul Mării Negre. [< litor(al) + -etă]. Vezi definitia »

HIPOSTÍLĂ adj. f. v. hipostil¹. [DOOM 2] Vezi definitia »

pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ. – Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci). Vezi definitia »

SCOPOLAMÍNĂ s. f. alcaloid din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. (< fr. scopolamine) Vezi definitia »