Definita cuvantului joben
jobén (jobéne), s. n. – Pălărie bărbătească înaltă, cilindru. De la Jobin, pălărier francez stabilit în București la jumătatea sec. XIX (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 221). – Der. înjobenat, adj. (cu joben).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu joben
BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.). Vezi definitia »
CLOROPRÉN s. n. lichid incolor, din butadienă, care, prin polimerizare, trece în cauciuc sintetic. (< fr. chloroprène, germ. Chloropren) Vezi definitia »
MUTAGÉN, -Ă adj. Capabil să realizeze o mutație (2). [< fr. mutagène]. Vezi definitia »
DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen. Vezi definitia »
SPOROGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce spori. [Cf. fr. sporogène, germ. sporogen]. Vezi definitia »