DÓLIU s.n. Jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește de un eveniment dureros; în doliu = în negru. [Pron. -liu. / cf. lat. dolium, it. doglia, fr. deuil]. Vezi definitia »

ELASMOTÉRIU s. m. rinocer uriaș din cuaternar, cu o protuberanță mare pe frunte și una pe oasele nazale. (< elasmo- + -teriu) Vezi definitia »

turlíu, -íe, adj. (pop.; înv.) frumos, fain. Vezi definitia »

NARGHELEGÍU, narghelegii, s. m. Slujbaș la curtea domnească din țările românești care pregătea domnului narghileaua. – Din tc. nargileci. Vezi definitia »

GERÚNZIU s.n. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acțiune fără referire la o persoană sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio]. Vezi definitia »