DOGÍ, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă. Vezi definitia »

păsmăngí, păsmăngésc, vb. IV refl. (reg.) a se trudi, a se strădui; a se necăji. Vezi definitia »

REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi. Vezi definitia »

SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence. Vezi definitia »

REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”. Vezi definitia »