PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. Vezi definitia »

ZECIUÍT², -Ă, zeciuiți, -te, adj. (Înv.) Din care s-a plătit zeciuială; dijmuit. – V. zeciui. Vezi definitia »

TEODOLÍT s. n. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor. (< fr. théodolite) Vezi definitia »

NEÎMPĂRȚÍT adj. v. COPROPRIETATE. Stăpânire în comun de către mai multe persoane a unui bun neîmpărțit. [DEX '98] Vezi definitia »

TĂGĂDUÍT, -Ă, tăgăduiți, -te, adj. Care poate fi pus la îndoială, contestat. – V. tăgădui. Vezi definitia »