CARAVELĂ (‹ it., fr.) s. f. Velier cu 3-4 catarge, răspîndit în sec. 13-17; a fost folosit de Columb și Vasco da Gama. Vezi definitia »

UNGUROÁICĂ, unguroaice, s. f. Femeie maghiară. – Ungur + suf. -oaică. Vezi definitia »

ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave]. Vezi definitia »

HELMINTIÁZĂ s. f. boală parazitară produsă de prezența helminților în organism; verminoză. (< fr. helminthiase) Vezi definitia »

HEMATOXILÍNĂ s. f. Substanță incoloră, solubilă în alcalii și insolubilă în apă, alcool și eter. – Din fr. hématoxyline. Vezi definitia »