COMÚNĂ, comune, s. f. 1. Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar. ♦ (În evul mediu) Așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie. 2. (În sintagma) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale. – Din fr. commune. Vezi definitia »

COHERÉNȚĂ s. f. v. coerență. Vezi definitia »

IZOHÍPSĂ s.f. Linie care unește pe hartă punctele cu aceeași altitudine; curbă de nivel. [Var. isohipsă s.f. / < fr. isohypse, cf. gr. isos – egal, hypsos – înălțime]. Vezi definitia »

ATOMÍSTICĂ s.f. Teorie, doctrină care are la bază compoziția atomică a corpurilor. ♦ Știință despre atom; fizică nucleară. [Gen. -cii. / < fr. atomistique]. Vezi definitia »

FINÁNȚĂ s. f. v. finanțe. Vezi definitia »