VOCERATRÍCE s. f. (în Corsica) bocitoare. (< fr. voceratrice) Vezi definitia »

nóuăsprece (= nouăsprezece) num. card. Vezi definitia »

APÉNDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. și apendíce, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atârnat]. Vezi definitia »

PNEUMOTORACE, pătrunderea aerului în cavitatea pleurală în urma unei plăgi penetrante în această cavitate sau a unei perforații a plămânului de către un proces patologic (tuberculoză, cancer). Se poate însoți de o stare gravă de șoc. În afară de p. spontan, există un p. terapeutic, executat de medic, cu scopul să comprime un plămân bolnav, favorizând prin imobilitate vindecarea unor leziuni tuberculoase. Vezi definitia »

ARHIDÚCE s.m. Titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it. arciduce, fr. archiduc, lat.med. archidux, după duce]. Vezi definitia »