tihoárcă, tihoárce, s.f. (reg.) cojoc din blană de oaie, lung, cu blana înafară. Vezi definitia »

șchiopârcă s.f. (reg.; deprec.) persoană șchioapă. Vezi definitia »

FLUORESCEÍNĂ s.f. Compus organic fluorescent. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorescéine]. Vezi definitia »

CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. Vezi definitia »

ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina. Vezi definitia »