RENITÉNȚĂ s.f. (Med.) Rezistență la apăsare. [< fr. rénitence]. Vezi definitia »

DÓMRĂ, domre, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanță circulară și cu gâtul lung, de origine rusească. [Var.: dómbră s. f.] – Din rus. domra. Vezi definitia »

HORMONOGENÉZĂ s. f. (Biol.) Sinteză a hormonilor în organism; hormonopoieză. – Din fr. hormonogenèse. Vezi definitia »

pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. pastráme / păstrắmuri Vezi definitia »

SECHÉLĂ s.f. Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică care rămâne în urma unei boli, intervenții chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urmă, urmare. [< fr. séquelle, cf. lat. sequela – consecință]. Vezi definitia »