ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce). Vezi definitia »

CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire) Vezi definitia »

CÁLCE¹ s. f. Plantă erbecee cu frunze groase și lucitoare, în forma copitei de cal și cu flori galbene-aurii (Caltha palustris). – Lat. calx, calcis. Vezi definitia »

SILÍCE s. f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găsește în natură în compoziția celor mai multe roci și care se folosește la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis. Vezi definitia »

VECɲ, veceuri, s. n. Closet. [Var.: vecéu s. n.] – Din pronunțarea românească a inițialelor w[ater] c[loset]. Vezi definitia »