SÁLCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii. – Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis. Vezi definitia »

DEREFLÉCȚIE s. f. comutare a centrului atenției de la propria persoană la interese exterioare. (< de¹- + reflecție) Vezi definitia »

ANERGÍE s.f. Lipsă de reacție a organismului față de agenții nocivi. [Gen. -iei. / < fr. anergie, cf. gr. an – fără, ergon – acțiune]. Vezi definitia »

PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologie. Vezi definitia »

PAROSMÍE s.f. (Med.) Tulburare olfactivă constând în percepția falsă a unui miros. [Gen. -iei. / < fr. parosmie, cf. gr. para – lângă, osme – miros]. Vezi definitia »