Definita cuvantului labă
lábă (lábe), s. f. – 1. Partea de jos a piciorului, picior de animal și, prin extensie, de om. – 2. Picior. – 3. Mînă, gheară. – 4. Paletă, camă la bătătoare. – 5. (Arg.) Pantof. – 6. (Arg.) Masturbare. – 7. (Arg.) Carte de joc de 5 puncte: fratele labei, carte de joc de 4 puncte. Mag. láb „picior” (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), din sl. lapa, cf. bg., rus., lapa, pol. łapa. – Der. lăbos, adj.; lăbuș, s. m. (nume propriu de cîine); labagiu, s. m. (Arg., onanist), cu suf. -giu; laboș, s. n. (Trans., cratiță), din mag. lábas „cu labe” (DAR; Gáldi, Dict., 140); lăbănat, adj. (cu picioare lungi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu labă
ȘANTÉZĂ s.f. (Franțuzism) Cântăreață de varieteu. [< fr. chanteuse]. Vezi definitia »
MONOPARÉZĂ s.f. (Med.) Pareză a unui singur membru. [Cf. fr. monoparésie]. Vezi definitia »
CARTÉLĂ s. f. 1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc. 2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. (< it. cartella) Vezi definitia »
CARPOTÉCĂ s. f. teaca sporilor, la alge. (< fr. carpothèque) Vezi definitia »
gheară, s. f. sg. joc de zaruri; barbut. Vezi definitia »