MÍRĂ, mire, s. f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire. Vezi definitia »

XEROFÍLĂ, xerofile, adj., s. f. (Bot.) Xerofită. – Din fr. xérophile. Vezi definitia »

BALISTÍTĂ s. f. Pulbere de azvârlire fără fum, cu o flacără vie, strălucitoare. (< fr. balistite) Vezi definitia »

PLÁGĂ s. f. 1. rană (deschisă). 2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire. (< lat. plaga) Vezi definitia »

SCIZÚRĂ, scizuri, s. f. (Anat.) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri (oase, creier, viscere) și le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură, șanț. – Din fr. scissure. Vezi definitia »