Definita cuvantului laf
laf (láfuri), s. n. – Vorbărie, taifas. – Mr. lafe, megl. laf. Tc. laf (Roesler 587; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Berneker 683; Șeineanu, II, 232), cf. ngr. λάφα, alb. ljaf, bg., sb. laf. – Der. lafa, s. f. (trăncăneală; bagatelă, moft); lăfăi, vb. refl. (a o duce bine), pentru a cărui der. din laf cf. Philippide, II, 719 (după Cihac, II, 164, din sl. lĕgati „a zăcea”; după DAR, din mag. leffenni „a atîrna”; pentru Scriban, legat de slov. lâjhati „a hoinări”); lafagiu, s. m. (limbut, șarlatan).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu laf
DACTILOGRÁF, -Ă, dactilografi, -e, s. m. și f. Persoană care are ca ocupație de bază dactilografia. – Din fr. dactylographe. Vezi definitia »
FONOSTETOGRÁF s. n. aparat pentru înregistrarea zgomotelor intratoracice. (< fr. phonostéthographe) Vezi definitia »
STEREOTAHIGRÁF s. n. aparat tahimetric pentru măsurarea distanței de la punctul de stație la un anumit punct din teren, bazat pe principiul stereoscopului. (< fr. stéréotachygraphe) Vezi definitia »
ZOOGEOGRÁF, -Ă, zoogeografi, s. m. și f. Specialist în zoogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogéographe. Vezi definitia »
INTEGRÁF s.n. Aparat pentru trasarea curbelor integrale corespunzând unei curbe date. [< fr. intégraphe]. Vezi definitia »