MOLCOMÍT, -Ă, molcomiți, -te, adj. (Pop.) Încet, lent, liniștit, domol. – V. molcomi. Vezi definitia »

CÂRCIUMĂRÍT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări. Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + instruit. Vezi definitia »

HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite. Vezi definitia »

MELANTERÍT s. n. Sulfat natural de fier, hidratat, cristalizat, de culoare verde, folosit mai ales în industria coloranților. – Din fr. mélantérite. Vezi definitia »