BIRÓU, birouri, s. n. 1. Masă de scris (cu sertare și compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ◊ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic. 3. Organul executiv și conducătorul activității curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politică și organizatorică a partidului între două adunări plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările și să asigure buna lor desfășurare. – Din fr. bureau, rus. biuro. Vezi definitia »

CHANGZHOU, oraș în NE Chinei (Jiangsu), la SE de Nanjing, port pe Marele Canal; 523 mii loc. (1986). Nod de comunicații. Întreprinderi textile și alim. (decorticarea orezului). Pescuit. Vezi definitia »

TRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot]. Vezi definitia »

LITÓU s. n. desen, tablou litografiat. (< germ. Litho) Vezi definitia »

GARÓU s.n. Legătură (de cauciuc) servind la comprimarea unei artere. [< fr. garrot]. Vezi definitia »