Definita cuvantului lăor
lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lăor
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor. Vezi definitia »
DETENTÓR1 s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur) Vezi definitia »
GLADIATÓR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris. Vezi definitia »
DEVELOPATÓR s.m. Substanță chimică care ajută la developarea clișeelor, a hârtiei fotosensibile etc. ♦ Substanță care sintetizează coloranții fixați pe fibra unei țesături. [Cf. fr. développateur]. Vezi definitia »
MONOFLÓR, -Ă, adj. (Despre miere, polen etc.) Care a fost cules de la o singură specie de floare. – Mono- + flor[al]. Vezi definitia »