ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Vezi definitia »

BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care a băut și și-a astâmpărat setea. 2. Beat. – V. bea. Vezi definitia »

ÎNTREȚINÚT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține. Vezi definitia »

COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute. Vezi definitia »

NEREȚINÚT adj. v. INCONTINENT. (Rar) Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. [DEX '98] Vezi definitia »