SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha) Vezi definitia »

ENDOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care trăiește în interiorul unei plante; endoparazit. [< fr. endophyte, cf. gr. endon – înăuntru, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ușchit, -ă, ușchiți, -te adj. 1. nebun, smintit. 2. plecat; fugit. 3. fugit din țară; rămas în străinătate. 4. excentric, ieșit din comun. Vezi definitia »

nevoít, nevoítă, adj. (înv.) chinuit (fizicește), torturat. Vezi definitia »

TÂRNOSÍT, -Ă, târnosiți, -te, adj. (Despre biserici) Sfințit². – V. târnosi. Vezi definitia »