netemút, -ă, adj. (reg.; înv.) curajos, îndrăzneț; viteaz. Vezi definitia »

împrumút adv. – În calitate de împrumut. Lat. promutuum (Diez, I, 235; Pușcariu 794; Candrea-Dens., 826; Cipariu, Gram., 368; REW 4319; DAR). Compunerea cu în- este firească în formații adv., cf. împrejur, împreună, etc. – Der. împrumut (var. înv. împrumută), s. n. (faptul de a da cuiva sau de a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit), var. direct din lat. promutua; împrumuta (mr. mprumutare), vb. (a cere împrumuta; a da cu împrumut; a imita, a reproduce), care de asemenea ar putea reprezenta direct un lat. *impromutuāre (Pușcariu 794; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., I, 386), cf. it. improntare (mil. imprümeda), fr. emprunter; împrumutătură, s. f. (împrumut); împrumător, adj. (persoană care împrumută). Vezi definitia »

CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out) Vezi definitia »

ȚINÚT, -Ă, ținuți, -te, adj. v. ȚINE. – [DEX '98] Vezi definitia »

BELZEBÚT s. m. (Livresc) Una dintre numirile date diavolului. – Comp. fr. Belzébuth (<gr.). Vezi definitia »