Definita cuvantului larmă
lármă (lárme), s. f. – 1. (Înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. Germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s. f., din fr. alarme. Sec. XVIII. – Der. lărmălău, s. n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu larmă
pătríță s.f. (reg.) pătrime. Vezi definitia »
ILEÍTĂ, ileite, s. f. (Med.) Afecțiune inflamatorie a ileonului. – Din fr. iléite. Vezi definitia »
líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră. Vezi definitia »
ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha. Vezi definitia »
TERBENTÍNĂ s. f. v. terebentină. Vezi definitia »