Definita cuvantului larmă
lármă (lárme), s. f. – 1. (Înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. Germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s. f., din fr. alarme. Sec. XVIII. – Der. lărmălău, s. n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu larmă
míșcă (míște), s. f. – Batistă legată cu care se dau lovituri la mîini, într-un joc de copii. Bg. miška „șoarece” (Candrea). Vezi definitia »
FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose. Vezi definitia »
șícă! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă oile. Vezi definitia »
MONGOLÍSTICĂ s. f. Disciplină științifică care studiază limba, cultura și civilizația mongolă. – Din germ. Mongolistik. Vezi definitia »
floacă, floacă s. f. 1. vulvă. 2. fir de păr (mai ales din barbă sau din zona pubiană). 3. bătrân ramolit, cu idei învechite. Vezi definitia »