OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »

VÍFELIȚĂ, vifelițe, s. f. (Reg.) Drușcă. – Din vifel + suf. -iță. Vezi definitia »

țăbârcă s.f. (reg.) vin din tescovină. Vezi definitia »

juleándră, juléndre, s.f. (reg.) femeie sau fată înaltă, voinică și cu mers bărbătesc. Vezi definitia »

TELEGRÁMĂ s. f. 1. comunicare transmisă cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisă. 2. (enigmistică) anagramă mai complexă, pentru a cărei rezolvare se ține seama de aceleași reguli ca la cartea de vizită. (< fr. télégramme) Vezi definitia »