bonc¹ (pop.) adj. m., pl. bonci; boáncă, pl. boánce Vezi definitia »

climúnc, climúncuri, s.n. (reg.) clin, unghi. Vezi definitia »

bocánc (-ci), s.m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s.m. (cizmar). Vezi definitia »

JUNC, junci, s. m. Bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus. Vezi definitia »

tanc (táncuri), s. n. – 1. Rezervor. – 2. Car de luptă. Fr. (engl.) tank. – Der. tanchist, s. m. (militar într-o unitate de tancuri). Vezi definitia »