STIGMÁT s.n. 1. Urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. ♦ (Fig.) Urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. ♦ Urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii etc. 2. (Bot.) Partea superioară a stilului, pe care se depune polenul; stigmă. 3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., situate pe părțile laterale ale corpului; stigmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. stigmate, cf. lat., gr. stigma]. Vezi definitia »

ASESORÁT s. n. funcția de asesor. (< fr. assessorat) Vezi definitia »

URÁT s. m. sare a acidului uric. (< fr. urate) Vezi definitia »

MAREȘALÁT, mareșalate, s. n. Funcția, demnitatea de mareșal. – Din fr. maréchalat. Vezi definitia »

BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat. Vezi definitia »