necáz (necázuri), s. n. – 1. Chin, dezgust, neplăcere. – 2. Ciudă, supărare. – 3. Invidie. – Var. (Mold.) năcaz. Sl. nakazŭ „instrucție”, din nakazati „a pedepsi” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 208), cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”. – Der. necăji, vb. (a întrista, a mîhni; a se supăra; a contraria, a înfuria); necăjicios, adj. (irascibil); necăjos, adj. (rar, supărător). Vezi definitia »

DIOPTÁZ s.n. Silicat hidratat de cupru. [Pron. di-op-. / < fr. dioptase]. Vezi definitia »

macáz (macázuri), s. n. – Ace, schimbător de cale. – Megl. măcaz „căprior”. Tc. makas „foarfecă” (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9), cf. ngr. μαϰάσι „traversă”, sb. makaze „tăietor”. – Der. macagiu, s. m. (acar), din tc. makasci. Vezi definitia »

zăpláz (-zuri), s. n. – Gard, ulucă, îngrăditură. – Var. zaplaz. Rut. zaplaz (Scriban), cf. plaz. În Mold. Vezi definitia »

răgáz (răgázuri), s. n. – Repaus, odihnă, așteptare, amînare. – Var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz „vad”; cf. zăgaz și sb. (za)gaziti „a trece prin vad”, sb. razgaziti „a fixa separat”, care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp față de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado „repaus”. Relația cu sl. rokŭ „soroc” sau lituan. rákas „soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic. Vezi definitia »