Definita cuvantului leafă
leáfă (léfi), s. f. – 1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s. m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s. m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s. m. (salariat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leafă
CUÁNTĂ s.f. Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ◊ Teoria cuantelor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. [Pron. cuan-tă, var. cvantă s.f. / < lat., fr. quantum, pl. quanta]. Vezi definitia »
FLUORÓZĂ s. f. intoxicație cronică cu fluor. (< fr. fluorose) Vezi definitia »
ÓJĂ, oje, s. f. Lac de unghii. – Cf. tc. oğmak „a lustrui”. Vezi definitia »
-ERÉZĂ elem. „luare, prindere”. (< fr. -érèse, cf. gr. airein, a smulge) Vezi definitia »
NECROBIÓZĂ s. f. necroză locală a unei zone dintr-un țesut sau organ, inclusă în țesuturile vii. (< fr. nécrobiose) Vezi definitia »