LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium. Vezi definitia »

trunchíu (-i), s. m. – 1. Corp (uman). – 2. Tulpină (de copac). – 3. Linie directă a unei a unei familii, ascendent comun. – 4. Butuc, buștean. – 5. Butucul măcelăriei. – 6. Butucul rotarului. – Lat. truncŭlus (Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu 1765; REW 8955), cf. sp. troncho. – Der. trunchia, vb., formație neol., după fr. tronquer; truncher, s. m. (Mold., măcelar, stăpîn); trunchios, adj. (cu trunchi robust). Vezi definitia »

SOLÓDIU s. n. sol evoluat prin dezalcalizare, în al cărui profil se află un orizont eluvial. (< rus. solodi) Vezi definitia »

zurlíu (fam.) adj. m. f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi Vezi definitia »

ACHÍU², achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac². – Din fr. acquit. Vezi definitia »