ARIERGÁRDĂ, ariergărzi, s. f. Parte a armatei care se află în urma forțelor principale, pentru a le asigura securitatea. [Pr.: -ri-er-] – Din fr. arrière-garde. Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »

líșniță s.f. (reg.) poame, fructe. Vezi definitia »

PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež. Vezi definitia »

XANTELÁSMĂ s.f. Pată gălbuie, cu margini regulate, pe pleoape. (din fr. xanthélasma) Vezi definitia »