cicmigeá (-éle), s. f. – Sertar. – Var. cecmegea. Mr. cicmige, megl. cecmedzeu. Tc. çekmece (Cihac, II, 560; Șeineanu, II, 100; Lokotsch 405). Vezi definitia »

CEZAREA (CAESAREA), denumire a mai multor orașe antice: 1. Oraș în Africa de N. Întemeiat de fenicieni, colonie romană din sec. 1 d. Hr. (azi Cherchell, Algeria). 2. C. Mazaca, oraș în Capadocia (azi, Kayseri, Turcia). 3. C. Palestinae, oraș în Palestina (azi, Qisarya, Israel). 4. C. Philippi, oraș în Siria antică (azi, Baniyas, Siria). Vezi definitia »

gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55). Vezi definitia »

cerceveá (cercevéle), s. f. – 1. Cadru de ușă, și mai ales de fereastră. – 2. Lemnăria în formă de cruce din mijlocul ferestrei. – Var. ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr. circive, megl. čărčăvel. Tc. çerçive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Șeineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411; Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς, alb. čerčivë, bg. čerčeve. Vezi definitia »

abțíneá (-n, -út), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f. Vezi definitia »