înstemát, -ă, adj. (pop., înv.) împodobit cu stemă. Vezi definitia »

PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr. prédicat, lat. praedicatum) Vezi definitia »

MARGINÁT, -Ă adj. (biol., despre un organ) cu o margine proeminentă, distinctă. (< lat. marginatus, fr. marginé) Vezi definitia »

ASPIRÁT, -Ă, aspirați, -te, adj., s. f. (Sunet) pronunțat cu aspirație (2). – V. aspira. Vezi definitia »

CANICULÁT, -Ă, caniculați, -te, adj. (Bot.; despre un organ) Care are șanțuri semicirculare. – Cf. fr. cannelé. Vezi definitia »