Definita cuvantului leucă
léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leucă
CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier. Vezi definitia »
LOBULÍTĂ s. f. inflamație a unui lobul. (< fr. lobulite) Vezi definitia »
CEFALÍTĂ s.f. Inflamație a creierului și a membranelor sale. [< fr. céphalite, cf. gr. kephale – cap]. Vezi definitia »
INTERMITÉNȚĂ s. f. caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< fr. intermittence) Vezi definitia »
METRÓZĂ s. f. afecțiune uterină de origine hormonală sau nervoasă. (< fr. métrose) Vezi definitia »