nătrăúl, -ă, adj. (reg.) dezordonat. Vezi definitia »

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. Vezi definitia »

Cuvântul se găsește în articolul 1300 din Codul civil aflat la această dată în vigoare și nu este explicat de nici un dicționar. Consultați un jurist! Vezi definitia »

INCUNÁBUL s.n. Tipăritură care datează de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri (românești). [< lat. incunabulum – leagăn, cf. engl. incunabulum, fr. incunable]. Vezi definitia »

tăúl, -ă, tăúli, -e, adj. (reg.) surd; prost. Vezi definitia »