VÂRFÁR, vârfare, s. n. 1. Țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar. Vezi definitia »

EXTRACELULÁR, -Ă adj. din afara celulei. (< fr. extracellulaire) Vezi definitia »

Ar fi educativ sa se foloseasca doar Dictionarul Limbii Romane, si sa nu se mai utilizeze toate proprunerile stupidețrimise de mai stiu eu cine. Nu se stie ce educatie au primit toti acei care fac propuneri. Cu stima Maria, Vezi definitia »

SITÁR², sitari, s. m. Meseriaș care face site; vânzător de site. – Sită + suf. -ar. Vezi definitia »

SORȚÁR, sorțari, s. m. Tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă. – Sorț + suf. -ar. Vezi definitia »