CONJUGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) conjuga. ◊ flexiunea verbului. ◊ fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. îmbinare, unire. 3. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul. ◊ împerechere a cromozomilor în cursul meiozei. (< conjuga) Vezi definitia »

RAMBURSÁRE, rambursări, s. f. Acțiunea de a rambursa și rezultatul ei. – V. rambursa. Vezi definitia »

completare: in sensul de „gura” poate insemna si „sex oral”. a lua ~ = a face cuiva sex oral a da ~ = a i se face sex oral Folosit mai putin in blesteme decat „muie”. [p.s. de vreme ce 1) multe cuvinte din aceeasi gama sunt in dictionar si 2) si in dictionarele altor limbi civilizate apar si toate cuvintele vulgare, nu vad de ce n-ar fi trecut si asta corect.] Vezi definitia »

TELEVIZÁRE, televizări, s. f. Acțiunea de a televiza. – V. televiza. Vezi definitia »

DECĂLÍRE, decăliri, s. f. Acțiunea de a decăli și rezultatul ei. – V. decăli. Vezi definitia »