POTAGÉR, -Ă adj. Întrebuințat ca legumă. ◊ Grădină potageră = grădină de zarzavat. [Var. potajer, -ă adj. / < fr. potager]. Vezi definitia »

PIPÉR, (1, 2) piperi, s. m., (3) s. n. 1. S. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum); p. restr. (la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante. ◊ Loc. adj. Cu piper = (despre glume, anecdote etc.) piperat (3), ușor indecent, picant. ◊ Expr. (Fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic. A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia. A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase. A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi. ♦ Fig. Element dinamic, înviorător sau plin de haz. 2. S. m. (Bot.; reg.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante. ◊ (în compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea). ◊ Piper roșu = boia de ardei. 3. S. n. Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Din ngr. pipéri, sl. piperŭ. Vezi definitia »

gatér (gátere), s. n. – Ferăstrău mecanic, joagăr. Germ. Gatter (DAR). Vezi definitia »

BAUMEISTER [báumaistər], Willi (1889-1955), pictor și grafician german. Orientat către arta abstractă, realizează compoziții murale din diverse materiale dispuse în relief. În lucrările sale apar caligrame, semne și reprezentări din diferite culturi (ciclurile „Pereți peruani”, „Tablouri africane”, „Ziduri ciclopice”). Ilustrații la „Ghilgameș”, „Furtuna” de Shakespeare etc. Vezi definitia »

ECLUZIÉR, -Ă I. adj. referitor la ecluză. II. s. m. muncitor care manevrează ecluzele. (< fr. éclusier) Vezi definitia »