BISMUTÍT s. n. hidrocarbonat natural de bismut. (< fr. bismuthite) Vezi definitia »

LĂLĂÍT, -Ă, lălăiți, -te, adj. v. LĂLĂI. – [DEX '98] Vezi definitia »

CIOCĂNÍT, -Ă, ciocăniți, -te, adj. v. CIOCĂNI. – [DEX '98] Vezi definitia »

POSPĂÍT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit sau învelit cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc.; superficial. – V. pospăi. Vezi definitia »

ALĂMÍT, -Ă, alămiți, -te, adj. Acoperit sau suflat cu alamă (1). – V. alămi. Vezi definitia »