COSITORÍT¹, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori. Vezi definitia »

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri. Vezi definitia »

DEOSEBÍT, -Ă, deosebiți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobișnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despărțit. II. Adv. 1. Cât se poate de..., foarte. 2. În afară de..., pe lângă. – V. deosebi. Vezi definitia »

TĂRBĂCÍT, -Ă, tărbăciți, -te, adj. (Fam.) Snopit în bătaie. ♦ Fig. Ocărât, batjocorit. – V. tărbăci. Vezi definitia »

NEISTOVÍT, -Ă, neistoviți, -te, adj. Care este mereu activ, care nu obosește (niciodată): p. ext. inepuizabil, nesfârșit. – Ne- + istovit. Vezi definitia »