prúhă s.f. (înv. și reg.) partea cea mai bună a ceva; frunte. Vezi definitia »

ACROBÁTICĂ, acrobatici, s.f. – V. acrobatic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

CLÁCĂ, clăci, s. f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka. Vezi definitia »

PERICONDRÍTĂ s. f. inflamație a pericondrului. (< fr. périchondrite) Vezi definitia »

DUOTRIÓDĂ s. f. tub electronic care conține într-un singur înveliș două triode. (< fr. duotriode) Vezi definitia »