MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

BARBÍȘĂ, barbișe, s. f. (Rar) Barbișon. – Din fr. barbiche. Vezi definitia »

bláznă (blázne), s. f. – 1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont). Vezi definitia »

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri Vezi definitia »

NÓMĂ¹ s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma) Vezi definitia »