PUȘTOÁICĂ, puștoaice, s. f. (Fam.) Fetișcană, puștancă. – Puști + suf. -oaică. Vezi definitia »

CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe. Vezi definitia »

CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura) Vezi definitia »

FOTOCERÁMICĂ s. f. Aplicare de ornamente pe articole de porțelan cu ajutorul fotografierii speciale. – Din fr. photocéramique. Vezi definitia »

GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală. Vezi definitia »