Definita cuvantului dârjală
DÂRJÁLĂ, dârjale, s. f. (Reg.) 1. Băț lung și gros; bâtă, ciomag, măciucă; p. ext. mâner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. și: dârjele] – Bg. dăržalo.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu dârjală
CONTRAGRÍFĂ s.f. (Cinem.) Gheară a aparatului de luat vederi care imobilizează pelicula în timpul expunerii. [Cf. fr. contre-griffe]. Vezi definitia »
zidăreásă s. f., g.-d. art. zidărései; pl. zidărése Vezi definitia »
salátă (saláte), s. f. – Preparat culinar din legume sau verdețuri crude. – Var. saladă, Trans., șalată. Mr., megl. sălată. It. salata, var. din fr. salade și mag. saláta (Gáldi, Dict., 157), cf. ngr. σαλάτα, alb. salatë, tc., bg. salata. – Der. saladieră (var. salatieră), s. f., din fr. saladier. Vezi definitia »
PUFĂIÁLĂ, pufăieli, s. f. Pufăit; (concr.) fumul scos pe gură de un fumător. [Pr.: -fă-ia-] – Pufăi + suf. -eală. Vezi definitia »
FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală. Vezi definitia »