BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. A-și da barișul pe ceafă = a-și pierde rușinea; a se dezonora. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: baréj, baríz s. n.] – Fr. barège. Vezi definitia »

TĂBĂRÁȘ, tăbărași, s. m. Ostaș care face parte dintr-o tabără. – Tabără + suf. -aș. Vezi definitia »

păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »

ploíș s.n. (reg.) ploaie mare, intensă. Vezi definitia »

CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În directie piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș. Vezi definitia »