REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute. Vezi definitia »

pișărteáță, pișărtéțe, s.f. (reg.) urină (de animale). Vezi definitia »

știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii. Vezi definitia »

postitúră, s.f. (înv.) postire. Vezi definitia »

a avea gura aurită expr. a prevedea un eveniment fericit Vezi definitia »