struțurél, struțuréle, s.n. (reg.) struț (buchet) mic; buchețel, struțișor, struțuc, struțucel, struțicior, struțușor. Vezi definitia »

TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el. Vezi definitia »

potorél², potoréle, s.n. (reg.; mai ales la pl.) tăiței în formă de pătrățele; potorași. Vezi definitia »

muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel). Vezi definitia »

spinățél, spinățéi, s.m. (înv.) spin mic, spinișor, spinicel, spinuleț, spinuț. Vezi definitia »